După anul 375, sărbătorim naşterea Domnului în fiecare decembrie, pe 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau pe 6 ianuarie (în calendarul iulian), iar după 1900, Crăciunul este celebrat atât de creştini, cât şi de necreştini. Aspectul religios, prin participarea la slujbe, este subordonat preocupărilor casnice, cumpărături, cadouri pentru copii şi nu numai.

În Evanghelie nu există vreun detaliu cu privire la data de naştere a lui Iisus, astfel că primii creştini au ales să celebreze pe 24 decembrie, respectiv 6 ianuarie, păstrând obiceiul ceremoniilor închinate zeilor păgâni. Tot reminiscenţe păgâne sunt considerate şi manifestările pline de veselie, nepotrivite, chiar scandaloase, din perspectiva creştinilor primelor secole, scrie cotidianul.ro.

Naşterea Domnului a înlocuit Saturnaliile, dar şi Juvenaliile, de asemenea sărbătoare păgână de iarnă, prima, sărbătoarea lui Saturn, cealaltă, a tinerilor sau a copiilor. De Saturnalii, pe data de 17 decembrie, apoi timp de o săptămână, sclavii puteau să mănânce, să bea şi să se distreze împreună cu stăpânii. Ataşamentul faţă de vechile sărbători şi practicile rituale păgâne au determinat ierarhia creştină să le substituie prin cultul lor, ca măsură pentru o mai rapidă răspândirea în rândul oamenilor.

Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria l-a născut în Bethleem, într-o iesle săracă, pe Pruncul Iisus. Cei trei magi au văzut steaua luminoasă de la răsărit şi au mers cale lungă să-i aducă daruri: aur, smirnă şi tămâie.

Se spune că Fecioara Maria, când a simţit că trebuie să nască, însoțită fiind de Iosif, a căutat din casă în casă şi i-a rugat pe oameni să-i ofere adăpost pentru a aduce pe lume pe fiul lui Dumnezeu. A ajuns şi la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaie, dar nici aceştia nu au vrut să primească o femeie ce urma să nască un prunc conceput din greșeală. Maria nu a mai putu