Revista „Historia Special“ aduce în actualitate practicile din România anilor 1947-1953, când de la un articol din „Scînteia“ se ajungea la executarea „elementelor duşmănoase“.
„Când vorbele goale trimit oameni nevinovaţi la moarte“, acesta este titlul unei şocante analize din revista „Historia Special“, în care ziaristul Ion Cristoiu urmăreşte consecinţele unui articol apărut în ziarul „Scînteia“, la 31 iulie 1952. Iată articolul în cauză.
„Organele Securităţii de Stat au descoperit pe şantierele construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră o bandă de sabotori şi diversionişti, care, strecuraţi în diferite posturi de conducere, au dus o activitate de subminare a lucrărilor construcţiei Canalului. Au fost arestaţi: Ing.Frangopol Niculae, fost antreprenor, fost şef al Diviziei Plan-Producţiea Direcţiei Generale a Canalului, Ing. Rozei Aurel, fost mare negustor şi industriaş, fost şef al sectorului Planificare al D.G.C., Ing. Cernătescu Petre, fost industriaş, fost comandant legionar, fost şef al sectorului mecanic al D.G.C., Ing. Munteanu Eugen, legionar şi fost informator al siguranţei antonesciene, Farmache Menelas, fost procuror militar la Curtea Marţială Timişoara pe vremea dictaturii antonesciene, Ing. Vasile Neculai, fost consilier şi acţionar la societatea «Mica» şi alţii“, se arată în organul de presă al Partidului Muncitoresc Român.
Scenariul comuniştilor era ticluit astfel: presa relatează, forţa muncitoare se revoltă şi cere pedepsire a vinovaţilor, statul îşi face datoria şi se supune „forţei de neînvins a poporului“, condamnându-i la moarte pe cei care au încercat să frâneze revoluţia muncitorească.
Urmarea este şocantă şi aminteşte de practicile din Coreea de Nord. Relatează tot „Scînteia“: „Luni, 1 Septembrie 1952, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, deplasat la Poarta Albă, a pronunţat sentinţa bandei de sabotori şi diversion
