- argument -
De obicei, în perioada asta a anului, făceam... tradiţionalul număr de Crăciun. Ce-i drept, mereu cam la fel. Anul acesta am ales să... ne bucurăm altfel. Vorbind despre minuni şi miracole.
Mie, una, consider că mi s-au întîmplat cu vîrf şi îndesat. E de ajuns doar să povestesc (prea a multa oară, pentru unii...) cum am scăpat vie şi nevătămată, fără nici o zgîrietură – doar puţin zguduită – de sub un autobuz, pe cînd aveam 18 ani. Era un ger nebun, cu multă zăpadă, şi eu am pornit-o pe carosabil spre bunicii mei. În general, autobuzele nu circulau în ziua aceea. Cam singurul care a circulat a dat peste mine. Norocul meu (minunea mea...): deja alunecasem pe gheaţa de sub zăpadă, aşa că, atunci cînd a sosit autobuzul, am intrat în spaţiul său dintre roţi; acesta pusese frînă, dar a mai derapat... M-a atins doar imperceptibil cu bara din faţă, la umăr... Singurele inconveniente cu care m-am ales după au fost: o lungă fobie de maşini şi o... rîie luată dintr-unul din spitalele ceauşiste, cînd mi-am făcut toate investigaţiile să văd dacă sînt OK. Partea bună: mi-am dat seama, pentru prima dată, că se poate muri şi am pus mîna, tot pentru prima dată, pe Biblie.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu Viaţa-n poze Pentru că minunea şi miracolul (diferenţa dintre termeni nefiind esenţială: „MINÚNE, minuni, s.f. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale; MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar“, conform DEX) sînt, în primul rînd, religioase: „Minunea ţine de intervenţia divină în viaţa omului. În ultimă instanţă, orice minune adevărată are drept autor pe Dumnezeu“, spune Costion Nicolescu în articolul său din dosar. „Termenul grec pentru „minune“ e thauma. Cel latin are rădăcina mira-, e miraculum. Amîndoi
