Cand oamenii nu au putut gasi raspunsuri logice si credibile intrebarilor lor nascute din curiozitate sau din dorinta de cunoastere, si-au lasat imaginatia libera si au tesut povesti, pentru ei, pentru altii, pentru copiii lor, pentru cei din viitor.

Adesea au fost intrebari legate de sarbatoarea nasterii Domnului. De ce aceasta sarbatoare se numeste Craciun si de ce Mos Craciun, cel bun, cel darnic, cel imbracat in culori vesele, el insusi vesel intotdeauna, vine cu daruri pentru toti copiii lumii?

Din vremuri demult uitate, o legenda romaneasca, ajunsa pana la noi, explica de ce sarbatoarea nasterii Domnului se numeste Craciun.

Despre Feciora Maria se spune ca de copila a fost data la manastire. Dupa ce a crescut, Arhanghelul Gavriil i s-a aratat in vis si i-a spus ca ea a fost cea aleasa sa-l aduca pe lume pe fiul lui Dumnezeu, Iisus Christos.

Cand sarcina a crescut si a inceput sa se vada, Fecioara Maria a mers si i-a povestit staretei ce i s-a intamplat, dar maica stareta n-a crezut-o si a alungat-o de la manastire.

Rusinata si neavand unde sa se duca, Fecioara si-a gasit adapost intr-o padure, dar nici aici nu era linistita pentru ca spiridusii care erau pe urmele ei o necajeau si o chinuiau cu fel de fel de cosmaruri si vedenii.

Se spune ca in ajunul nasterii Pruncului Sfant, unul dintre spiridusi ar fi aruncat cu o piatra peste sanii Sfintei Fecioare din care indata a tasnit, pana la cer, lapte sfant, in acest fel formandu-se Calea Laptelui.

Nemaiputand indura chinurile din padure, dar simtind si ca se apropie ziua sa nasca, Fecioara Maria a plecat din padure si a ajuns undeva, la casa lui Craciun, boier rau si nemilos. Acesta nu era acasa cand a ajuns Maria si sotia lui, femeie miloasa si intelegatoare, a gazduit-o pe Fecioara in iesle unde a si nascut.

Craciuneasa avusese grija sa pregateasca totul, dup