Anul care se va încheia în câteva zile a fost cel mai agitat din punct de vedere politic din perioada postdecembristă.

Scânteia care a declanşat, la 12 ianuarie, manifestaţiile populaţiei a fost demisia subsecretarului de stat Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii, atacat la televizor de preşedintele Traian Băsescu.

Dacă la început demonstranţii cereau doar revenirea lui Arafat, în câteva zile s-a ajuns la solicitarea demisiei lui Traian Băsescu şi a premierului Emil Boc.

Revenirea lui Arafat în guvern, la invitaţia lui Emil Boc, nu a avut darul de a calma spiritele. Mişcările de protest au continuat, chiar dacă treptat au slăbit în intensitate, iar pe 6 februarie Emil Boc şi-a depus mandatul.

Intermezzo cu MRU

Preşedintele Traian Băsescu l-a desemnat premier pe directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost votat de Parlament, la 9 februarie, pe baza aceleiaşi majorităţi care l-a sprijinit pe Boc: PDL-UNPR-UDMR-Minorităţi.

Ungureanu a încercat să „retuşeze“ imaginea coaliţiei guvernamentale, prin promovarea unor miniştri care să nu fi făcut parte din Guvernul Boc. Tentativa a eşuat pentru că presa a dezvăluit că miniştrii propuşi de PDL era „oamenii de casă“ ai greilor partidului.

După un mandat de doar 78 de zile, Guvernul Ungureanu a căzut pe 27 aprilie în urma unei moţiuni de cenzură iniţiate de PSD şi PNL, care au primit sprijinul Minorităţilor, dar au profitat şi de unele dezertări din PDL.

Cum a ajuns Victor Ponta premier

Conducerea Guvernului i-a fost încredinţată liderului PSD, Victor Ponta. Guvernul USL a primit votul de învestitură al Parlamentului pe 7 mai, în condiţiile în care UNPR a semnat un protocol cu PSD şi s-a alăturat noii majorităţi.

Ponta a trecut la majorarea salariilor bugetarilor cu 8%, un prim pas spre revenirea la nivelul anterior lui 2010, când PDL a operat tăieri salari