După şase ani de la intrarea româniei în uniunea europeană, doar 15% din populaţie are o asigurare personală, respectiv de viaţă, accident, sănătate sau pensii, cu mult sub media statelor din europa centrală şi de est, situată la 26%.

Reflectată prin ochii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), aderarea României la UE era privită cu mult optimism, îndreptat cu predilecţie asupra marilor schimbări ce aveau să-şi facă loc în peisajul autohton, foarte multe văzute din perspectivă europeană. „România şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în calitatea sa de autoritate de reglementare şi de supraveghere a pieţei asigurărilor, trebuie să ţină cont de oportunităţile existente pentru a promova o strategie coerentă, care să aibă ca principal obiectiv apărarea intereselor asiguraţilor, precum şi stabilitatea şi dezvoltarea pieţei”, stătea scris într-un raport emis de CSA în anul aderării la UE. Reprezentanţii instituţiei trasau ca obiective strategice, având în vedere noul context european , continuarea transpunerii şi implementării legislaţiei Uniunii Europene cu rezultate în dezvoltarea pieţei asigurărilor, creşterea acţiunilor şi, implicit, a vizibilităţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atât în plan intern, cât şi internaţional, sau schimbarea filozofiei de supraveghere prin înlocuirea supravegherii de tip „conformitate” cu cea bazată pe evaluarea riscului, etapă premergătoare absolut necesară implementării Solvency II.

Şase ani mai târziu, un tablou sumbru ni se înfăţişează. Aderarea României la UE a adus schimbări minore pentru piaţa locală a asigurărilor, din cel mai important punct de vedere: al consumatorului. Plata la timp şi în mod corect a despăgubirilor, înţelegerea produselor de asigurare şi imaginea per total a acestei pieţe au fost foarte puţin influenţate de realităţile europene, mult mai bine puse la punct. Astfel,