În satele din țara noastră Crăciunul este sărbătoarea în care se păstrează, cu sfințenie, tradițiile. În Bucovina, datinile de Crăciun încep odată cu PostulCrăciunului când se constituie cetele de colindători și se învață colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilordeiarna. În ziua de Ajun, femeile obișnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, șerpii din preajma gospodăriei. Tot de Crăciun gospodinele pun sub streșini diverse plante aromate cum ar fi ochișele, minta creață, busuioc, măghiran, care rămân expuse acolo până anul viitor. Un alt obicei este legat de torsul și țesutul lânii, femeile țesând pentru familie atât hainele pe care le purtau cât și obiecte de împodobit casa cum ar fi ștergarele, paturile. Pentru asta se adună în șezători, câte mai multe familii la o casă pentru a avea mai mult spor. Șezatorile sunt, în același timp, un bun prilej pentru a afla veștile care circulă în comunitate, de a se spune ghicitori, proverbe, de a se cânta balade, de a se învăța colinde, adică de a se păstra viu folclorul românesc. Cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de ajun, atunci cand se pregătește o masă specială, numită “masa de ajun”. În primele ore ale dimineții, gospodinele coc colacii printre care și un colac special, numit “Creciun”, împletit în forma cifrei opt. Acesta se păstrează până primavara, când este luat de pe perete la echinocțiul de primăvară, la 23 martie, atunci când gospodarul iese la arat. După ce întoarce prima brazdă, bărbatul rupe Creciunul în 3 bucăți: o bucată o pune sub brazdă, o alta o dă animalului din curte, iar cea de-a treia o mănâcă el. Un obice