Galerie Foto
Simona-Grazia Dima este poetă, eseistă, critic literar şi traducătoare. Născută la Timişoara, într-o familie de scriitori (Simion Dima, 1930–2012, şi Valentina Dima), absolventă, ca şefă de promoţie naţională, a Facultăţii de filologie a Universităţii din Timişoara, trăieşte, din anul 2000, la Bucureşti, unde lucrează ca redactor în cadrul Academiei Române. A publicat 15 volume de beletristică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi secretar general al PEN-Clubului Român.
Timişoara este pentru mine, a fost dintotdeauna, un topos sufletesc şi iniţiatic. Fiindcă aici m-am născut, nu aveam cum să ştiu, de la început, dacă locul unde m-a plasat destinul a fost un noroc sau un ghinion. Era, pur şi simplu, oraşul meu, unicul pe care îl ştiam mai bine, deşi am cunoscut multe oraşe, graţie călătoriilor prin ţară, în care am fost purtată de mic copil prin mama mea, un geniu al vieţii de familie. Cu timpul, mi-am dat seama că a fost un mare noroc, nimerisem într-un oraş pe gustul meu. Timişoara mi-a intrat în sânge – ca oraş al multiculturalismului deprins pe viu, în chipul cel mai firesc. În plus, un oraş poetic, misterios în ipostazele sale uşor demodate, etern-romantice, aproape medievale (în imaginaţia mea). Degeaba s-au supărat unii timişoreni că i-am părăsit, plecând la Bucureşti, ei dovedesc o viziune mecanicistă, deoarece iubirile se păstrează în suflet. Eu nu am abandonat Timişoara niciodată. Sunt sigură că toţi mă vor înţelege până la urmă.
Celor ce vor avea răbdare să parcurgă întreg acest eseu, intitulat În plimbare prin Timişoara, vor înţelege felul în care priveam eu Timişoara, simţămintele şi trăirile induse de oraşul meu natal.
De unde să încep o călătorie prin Timişoara? E ca şi când aş porni din toate direcţiile şi aş ajunge într-un singur loc sau, dimpotrivă, ca şi când aş î
