Cu excepţia cîtorva personaje politice cunoscute, numele miniştrilor din ultimele guverne Boc-Ungureanu-Ponta nu prea spun nimănui nimic. E motivul pentru care azi ne ocupăm mai degrabă de numele ministerelor din Guvernul Ponta, fiindcă o bună parte dintre ele amintesc de Societatea de Patafizică a lui Alfred Jarry.
Ministerul Marilor Lucrări Publice: păcat că nici Ceauşescu, nici împăratul Tiberiu nu s-au gîndit la aşa un minister. Dracu’ ştie ce înseamnă asta, fiindcă autostrăzile şi pasajele sînt la Transporturi. Probabil, ceva gen yala pe care mi-a reparat-o nea Petrică, instalatorul căruia ţin să-i fac reclamă pe această cale în Dilema veche, care scrie prea rar despre oamenii muncii. Ministerul Industriei, Comerţului şi Competitivităţii: comerţ ar fi ceva, cu mănuşi şi scorţişoară, dar industria e pe butuci, iar competitivitatea se manifestă între găştile rivale ale partidelor de la putere şi din opoziţie, sau, dacă e vorba de coaliţii, chiar între guvernanţi.
DE ACELASI AUTOR Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 Decembrie JR, stafia capitalismului Ministerul Fondurilor Europene: dacă ar exista grad de absorbţie negativ, am ajunge şi acolo. Cînd vin la noi, ele, fondurile europene, se duc de fapt la ei: SRL-uri inexistente, dar prietene cu Primăria şi altele asemenea. Nu de alta, dar banii cu pricina îi împărţim tot noi. Fondurile europene sînt ca averea statului în comunism: nu există, nu e a nimănui, dar poate fi furată.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale: entitatea asta, ca să o măgulesc, şi-a îmbogăţit semantica şi determinanţii din nume de la un guvern la altul. Între aceştia, determinanţii, există o legătură de la cauză al efect: munca a fost desfiinţată prin lege în 1990, odată cu PCR, drept pentru care familia e de formă şi protecţia socială nu ar
