de Alexandra CHEŞCU
Ioan VIDRIGHIN
26 decembrie 2012 22:18
0 vizualizari
A-A+
Nu ştiu dacă există o deosebire esenţială între Răşinarii lui Octavian Goga şi Răşinarii lui Emil Cioran. Între Crăciunul copilăriei poetului "pătimirii noastre" şi Crăciunul filozofului şi eseistul Emil Cioran. Probabil că există. Colegul meu, care împărtăşeşte această părere, spune că ea este vizibilă în statutul social şi în comportamentul răşinărenilor. Că există o deosebire între Hulă şi Caosta Boacii, între Ştează şi Râu Caselor, aşa cum există o deosebire între bogaţii şi săracii satului.
În această lume a contrastelor, pe Hulă, la nr. 1355 îşi duce traiul, într-o căsuţă foarte modestă familia Nicolae şi Elena Păcurar, împreună cu cei 8 copii. Venirea noastră i-a bucurat foarte mult, astfel că Marian ne aştepta la Primărie ca să ne arate drumul. "Puteţi urca până sus cu maşina c-o pus primarul nisip pe drum", ne asigură Marian, care a început s-o ia la fugă în faţa noastră. Aunşi acasă, în Hulă, intrăm într-o cameră de 10 mp în care ne aşteptau Nicolae Dumitru Păcurar, şeful familiei în vârstă de 41 de ani şi soţia sa Elena (26 ani) cu copiii. Lipsea doar Crăciun Constantin Păcurar, cel care a terminat 8 clase şi acum era plecat în sat, lucrând la treburi gospodăreşti pentru un consătean. Tatăl lucrează ca muncitor la secţia preparate de la SCANDIA Sibiu. Acum se află în concediu prenatal pentru gemenii Teodora-Maria şi Florin-Sebastian, care au împlinit abia 9 luni.
"Sunt bucuria ochilor mei pentru că sunt cei mai mici, dar să ştiţi că noi ne iubim la fel de mult toţi copiii", zice Nicolae Dumitru Păcurar, uitându-se cu drag la soţia lui care îl aprobă. Nu se plânge de greutăţi. Este obişnuit cu ele. "Ne descurcăm cum putem. Ne ajutăm unii pe alţii, pentru că nu este frică de muncă. Cu toţii avem de dus o CRUCE. Mai grea, mai uşoară, după
