In ajunul Craciunului, un miliardar din Pipera, care a inteles din spiritul Sarbatorii tot atat cat Cruduta sau Buruiana, se plimba nervos prin fata portii palatului sau cu o sacosa doldora de bani in mana, in mijlocul a sute de nevoiasi care ar fi fost in stare de orice umilinta ca sa puna mana pe cat mai multe hartii din plasa.
Multimea se presupune ca ar fi trebuit sa-l colinde pe boier, iar jupanul ar fi trebuit sa-i omeneasca pe sarmani. Asa spune traditia, asa se face de cateva sute de ani.
Sarbatoarea Craciunului e noua, iar forma comerciala, laica, pe care i-a dat-o Mos Craciun, bradul si cadourile de la baza lui, pe care copiii se reped in dimineata de 25 decembrie sa le desfaca tremurand de emotii si cu inima spargandu-le pieptul, e de data si mai recenta in viata noastra.
Gigi, caci despre el este vorba, nu stie insa prea multe nici despre traditia crestina a Craciunului, nici despre semnificatiile laice ale momentului.
Gigi tocmai ce a devenit parlamentar, iar singura diferenta intre el si sarmanii care-i rup poarta palatului e...fix sacosa burdusita de bancnote. Si doar atat. Cumva soarta l-a blagoslovit pe fostul oier si, printr-un renghi al vietii, omul a ajuns sa detina o avere inexplicabil de mare, pungi si saci de bani care nu au in spate nicio afacere, niciun succes financiar, nimic altceva decat niste terenuri invartite intre stat si privat si milioanele care au rezultat din aceste tranzactii.
Nu stiu care e adevaratul spirit al Craciunului, nu stiu daca exista unul si numai unul pe care cineva sa il detina si sa il impartaseasca si tuturor celorlalti muritori. Probabil ca din imbinarea sarbatorii crestine a nasterii Domnului cu spiritul mercantil al lui Mos Craciun rezulta o multime de posibilitati in care putem trai la fel de autentic aceste zile de sfarsit de an.
Sunt convi
