Imnul a fost scris în anul 1927 de către Nicolae Bârlea, din comuna Mogoş, judeţul Alba. Autorul celor 51 de strofe face precizarea că versurile trebuie cântate pe „Deşteaptă-te române“, iar ultimul de la fiecare strofă se spune de două ori.

Documentul este deţinut de Serviciul judeţean al Arhivelor Naţionale Alba. Imnul surprinde „strigătul“ celor săraci, care de multe ori nu au ce mânca, şi critică opulenţa bogaţilor. Pentru a se face dreptate, autorul face trimitere chiar şi la înarmarea săracilor şi la declanşarea unei lupte pentru „a lua averea bogaţilor”.

Autorul numeşte România, „ţară de ciocoi” şi cere pământ pentru săraci ca să nu mai stea în „gunoiul celor bogaţi”. Mesajul „Imnului Mizerabililor” se potriveşte aproape perfect cu situaţia din România de azi în care există un număr relativ mic de oameni bogaţi sau foarte bogaţi, în timp ce marea majoritate a populaţiei este sărăcită de criză şi austeritate. (Articol scris de NICU NEAG)

Imnul Mizerabililor

1.Deşteaptă-te sărace

Din somnul cel de moarte

În care te-adânciră

Barbarii de bogaţi

2. Acum ori niciodată

Croieşte-ţi altă soartă

La care să se-nchine

Zgârciţi de bogaţi

3. Când postul se prinde

Bogaţii însufleţesc

Şi le merem, le merem la lucru

Şi iară ne prostesc

4. Când sărbătoarea vine

Bogaţii încuragiază

Că merg la prostitoriu/popa/

Şi iar îi îmbărbătează

5. În zi de sărbătoare

Bogaţii ne cheamă

Să mergem la prostire/Biserică/

Ca să fim a lor iară

6. Că de şedem acasă

Nouă mintea ne vine

Şi lor pentru păcate nu le lucră nime

7. Trebuie să plătească

O plată cum se cade

S-avem şi noi ce mânca

Atunci când va ploua

8. Trebuie să plătească @N_