Am trecut cu bine, încă o dată, de sfîrșitul lumii. Chestia e că – surpriză! – n-am scăpat de sfîrșitul anului. 2012 a fost lung – bisect, c-o zi în plus. A fost dens – cu Europene de fotbal, cu Olimpiadă. Și a fost complicat – cum sînt anii sportivi românești.
Noi, cu fotbalul nostru, chiar ne foim printre probleme complicate. Avem un fel de echipă națională, în sfîrșit. Totuși, încă n-avem una hotărîtă, determinată să rupă gura lumii. La fel, avem două cluburi în primăvara Europa League. Din păcate, nu se mai știe cît campionat mai avem. Și, ca rareori, e greu să-l desemnăm pe cel mai bun fotbalist român al anului. Raț? Chiricheș? Rusescu? Ar fi de dat cu banul
Banul contează!
Mai contează și altceva. Mai contează: talentul, inteligența, concentrarea, determinarea și, desigur, munca. Astfel ne cucerirăm noi, românii, medaliile olimpice de la Londra. Cîte am luat, tot atîtea sînt. Puține-multe, ale noastre îs. Pînă-n 2016, viitorul an olimpic, n-are cine să ni le salte. E OK.
Ne vom ocupa în continuare de problemă, la ceasul deszăpezirii. „La noi, infrastructura umană suferă“ – a zis, inspirat, dl Octavian Bellu. Corect! Vom rămîne atenți la răspîntia șoselei și la anu’. La anu’ și la mulți ani!
Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012
Am trecut cu bine, încă o dată, de sfîrșitul lumii. Chestia e că – surpriză! – n-am scăpat de sfîrșitul anului. 2012 a fost lung – bisect, c-o zi în plus. A fost dens – cu Europene de fotbal, cu Olimpiadă. Și a fost complicat – cum sînt anii sportivi românești.
Noi, cu fotbalul nostru, chiar ne foim printre probleme complicate. Avem un fel de echipă națională, în sfîrșit. Totuși, încă n-avem una hotărîtă, determinată să rupă gura lumii. La fel, avem două cluburi în primăvara Europa League. Din păcate, nu se mai știe cît campionat mai avem. Și, ca rareori, e greu să-l desem
