Sportiva de 16 ani se poate lăuda cu performanţe naţionale deosebite, acolo unde, aproape întotdeauna, reuşeşte să stabilească noi recorduri
Florina vrea să dea lovitura la Olimpiada din 2016 pentru a-şi ajuta familia. Tatăl său munceşte în Italia, iar toţi banii îi trimite acasă
De câţi oameni ai nevoie pentru a deschide uşa unui apartament?
De cinci.
Ca un banc - aşa începe reportajul ProSport de la Piteşti. Un reporter, un fotoreporter, un antrenor şi doi sportivi ploieşteni, fată şi băiat, zăbovesc minute bune în faţa unei uşi care se încăpăţânească să rămână închisă. Antrenorul e cel dintâi care încearcă să forţeze intrarea. Urmează elevul său, în timp ce fotograful oferă diverse indicaţii desprinse din experienţa acumulată de-a lungul vieţii: „Mai demult, când am ajuns acasă într-o noapte...”. Cealaltă sportivă pare absentă de la întâmplare. Are o glugă mare pe cap şi îşi fereşte privirea de cea a reporterului. Nu se simte în largul ei, iar asta se vede cu ochiul liber. Strânge în mâna stângă o bucată mică de şerveţel, în timp ce scanează rapid feţele necunoscute de lângă ea. Trei secunde. Atât zăboveşte asupra chipurilor noastre. Fata de 16 ani, uşor sfioasă, îşi încearcă şansa şi... deschide uşa. „Norocul începătorului”, spune jovial antrenorul său, Silviu Anastase. Abia la intrare descoperi că, sub gluga imensă, se află un chip frumos, uşor roşu în obraji: „Bună ziua, sunt Florina”, se prezintă cu glas stins. De data asta, ochii ei mari rămân secunde bune aţintiţi spre tine.
„Nu sunt atât de interesantă”
Fermoarele se deschid, gecile sunt agăţate în cuier, iar fiecare încearcă să-şi găsească un loc în sufrageria subit neîncăpătoare, în care Florina îşi petrece două săptămâni. E în cantonament aici, în Piteşti: „Au un bazin bun, în care ea poate să se desfăşoare la antrenamente”, ne lămureşte antrenorul. Întrebările p
