Dupa ce l-a vadimizat, Crin Antonescu a trecut la o noua faza a distrugerii PNL - becalizarea. Una chiar mai agresiva si mai distrugatoare.
Vadimizarea a constat in radicalizarea discursului PNL intr-o directie tot mai nationalista. Liberalii au devenit antimaghiari, desi pe sub masa negociau guvernarea impreuna cu UDMR in caz de nevoie, au devenit antiamericani, antieuropeni, au capatat tuse xenofobe, iar liderul lor, in scurta perioada de interimat prezidential, a reusit sa-si ridice in cap toti liderii europeni respectabili.
In acest moment, Crin Antonescu este un paria in politica europeana. Sau chiar mai rau, nu exista in politica europeana.
Sigur ca nu tot PNL a agreat acest derapaj. Au existat voci, precum aceea a lui Andrei Chiliman, care a replicat dur ineptiilor nationaliste si antioccidentale, sub amenintarea excluderii din partid.
Dar cat timp PNL in ansamblu a urmat politica lui Crin Antonescu, ea a fost asumata de liberali si este inscrisa, rusinos, pe cartea lor de vizita.
Nu cred ca dl. Antonescu, care s-a casatorit in Italia si se tunde la Bruxelles, are sentimente nationaliste profunde si ele sunt cele care-i dicteaza discursul. Cred mai degraba ca vadimizarea a fost mai degraba un calcul pragmatic menit sa atraga in zona PNL electoratul orfan al PRM, chiar daca in mod normal, intr-o minima logica politica, intre unii si altii incompatibilitatea ar trebui sa fie ireconciliabila.
Becalizarea este etapa care trece dincolo de discursul politic, de strategie. Este o intoarcere la ghioaga si bata, la grota si la blana de oaie, o prabusire in primitivism si grobian, desprinderea definitiva de orice urma de liberalism. Pentru ca a admite in PNL, a promova ca deputat un personaj nu numai cu trecut controversat, ci si cu idei profund antiliberale este un fel de sinucidere politica.
