M-am gândit că într-un an de zile am învăţat mai multe despre Ardeal decât din toate manualele lumii. Am avut ocazia faină să văd ce înseamnă transilvaniile în cultură, istorie, ascunzişuri de cărţi rare şi toate celelalte pe lângă care treci şi nicăieri nu-ţi aminteşti să fi citit despre ele.

Şi cel mai mult îmi place să povestesc despre viitorul Ardealului – şi unii aplaudă, alţii suduie. Şi exact asta, diversitatea de păreri, face ca Transilvania să fie mai vie ca oricând. Adică-i un fel de frumuseţe veche, amestecată cu la fel de veche spaimă. Ăi de aplaudă vor mai mult, ăi de suduie nu vor să audă de nicio Transilvanie şi li se pare că obştescul curaj de a băga şopârliţe ajunge. Uzndeva între ei se află desigur Ardealul.

Azi însă m-am gândit: hai să vedem ce nu e Transilvania, că ş-asta dă măsura unor vremuri. Adică zic că Transilvania nu va fi niciodată nici stâna lui Becali şi nici teleormanul lui Dragnea şi nici semi-şcoliciunea lui Igaş – deşi transhumanţă, putere şi şcoală sunt însemne ale Ardealului.

Apoi Transilvania n-are cum să fie nici puţoşenia lui Şova şi nici cuşca de vreme rea a buldogului Blaga. Nici gureşul Pavelescu n-are ce căta în istoria noastră – că oricâtă democraţie ar fi, tot nu cred că ăla mic cu capu’ mare e egalul lui Coposu sau Raţiu.

Nici fenechiii nu cred că s-ar descurca pe-aici: că la noi fieru’ vechi îi fier vechi şi transformatoarele-s transformatoare. Chestia pe care dom’ ministru moldav a ales-o ca afacere la noi o fac doar ţiganii – şi o fac onest: recuperează, aşa cum face lumea civilizată. Şi vând la preţul corect, dom’ ministru...

Şi Marko Bela ar putea desigur dezamăgit: dar cum să defineşti un ardelean cu sediul la Bucureşti? Cum să-l saluţi dacă l-ai uitat pe Slavici, bucuros în egală măsură să dea bună ziua, jo napot sau guten tag? Spune treburile astea pe Magheru ş-apoi te suduie toţi şi te b