Ce rămîne din anul cultural 2012? La final de an, găsesc că următoarele cinci cuvinte rezumă cel mai bine marile controverse culturale.

Criză. Politici culturale în loc de bani pentru cultură. Candidatul socialist la preşedinţie François Hollande a stîrnit îngrijorare în rîndul artiştilor, încă înainte să devină preşedinte. Una dintre premisele de la care a pornit în elaborarea proiectului de „democratizare a culturii“ e că statul acordă prea multe subvenţii. Criza economică e doar un alibi pentru a scădea nivelului finanţărilor – spun mulţi dintre adversarii săi, dar şi artişti care, potenţial, ar aparţine zonei de interes a socialiştilor. Oricum, în ciuda faptului că începe să piardă din popularitate, Hollande pare hotărît să nu cedeze. O infrastructură culturală extrem de extinsă va concura pe un buget mai mic. Anul 2013 nu se anunţă prea bun pentru producţia culturală din Franţa. Dar nicăieri nu e mai bine...

DE ACELASI AUTOR De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB Ziarele işi scriu ferparulPlagiat. Diplomele universitare au devenit instrumente politice. Sînt folosite ca arme sau scuturi pentru a doborî adversari sau pentru a consolida poziţii. Într-o lume ideală, ar fi şi firesc ca elitele politice să se aleagă dintre cei mai buni savanţi. Însă foarte adesea diplomele – obţinute pe merit sau nu – sînt doar nişte hîrtii fluturate pentru a deschide uşi. Preşedintele Ungariei, Pal Schmitt, a demisionat după ce Universitatea Semmelweiss din Budapesta i-a retras diploma de doctor obţinută în urmă cu douăzeci de ani. Schmitt este suspectat de plagiat – o acuzaţie deosebit de gravă în mediul academic. În teza de doctorat despre istoria Jocurilor Olimpice el ar fi copiat 180 de pagini (din cele 215) dintr-o lucrare scrisă în franceză de un autor bulgar. Cu un an în urmă, ministrul german al apărării Karl-Theod