Are 71 de ani şi după ce a fost „mamă de schimb” pentru 8 copii, şi-a crescut fraţii şi nepoţii, acum locuieşte la Căminul de bătrâni din Focşani. „La câţi bani au trecut prin mâna mea puteam să am o vilă cât clădirea Căminului, dar nu m-a învăţat nimeni cum să mă descurc şi ce să fac” , spune Iuliana Diaconu.

Iuliana Diaconu are 71 de ani şi după ce viaţa a trecut-o prin zeci de situaţii, care mai de care mai drama-tice, a ajuns acum să îşi petreacă ultima parte a vieţii, la Căminul de bătrâni din Focşani. Trăieşte acum alături de ceilalţi locatari ai Căminului, cu vieţi mai mult sau mai puţin asemănătoare şi pe care îi leagă singurătatea. A rămas orfană de mică fiind unul dintre cei mai mari copii ai familiei. Fată fiind, fraţii şi celelalte surori, cinci la număr, i-au rămas în grijă. A muncit la Colectiv, a muncit pe unde a putut mai apoi, a fost bonă pentru opt copii, a îngrijit de alţi bătrâni cât a fost în putere. Dar toate acestea nu au ajutat-o să aibă un loc al ei unde să îşi petreacă liniştită bătrâneţile. „Sora cea mai mică mi-a făcut cel mai mare necaz. După ce i-am crescut pe toţi, ea s-a măritat, s-a despărţit şi a rămas cu trei copii. M-am dus la ea să o ajut să se descurce. Era greu cu trei copii“, spune Iuliana Diaconu.

Numai că şi sora i-a murit, după o lungă suferinţă, de o boală gravă. Din cei trei copii ai surorii s-a ataşat de unul dintre nepoţi, cu speranţa că va trăi alături de el. Numai că şi el s-a despărţit de soţie, iar pentru femeie au urmat zile grele. „Am crezut că o să stau şi eu cu ei. Am avut garso-nieră de pe timpul lui Ceauşescu şi am vândut-o şi m-am dus cu nepotul la ţară. Banii i-am dat lui să îşi re-noveze casa de la ţară. Numai că el s-a căsătorit, apoi s-a despărţit şi nu am mai avut unde să stau şi a trebuit să plec”, povesteşte Iuliana.

A plecat apoi prin diferite comune, unde a fost femeie în