În două decenii, punînd una peste alta plecaţi, morţi, prost număraţi etc., ieşim la numărătoare cu 3,7 milioane mai puţin. O analiza care ia în calcul toate variabilele (aici) subliniază acest procent nebunesc de scădere pe care îl comentăm doar cînd nu ne ies numărătorile pe la referendum:

În total, într-o perioadă de 20 de ani populația României a scăzut cu aproximativ 3.8 milioane ceea ce înseamnă aproximativ 17 % din populația României conform recensământului din 1992 (19 % din populația actuală), o populație mai mare decât a vecinei Republica Moldova (sau aproximativ de mărimea Croației) sau cât populația actuală a celei mai populate regiuni de dezvoltare, cea de Nord – Est. O scădere puternică, de departe una dintre cele mai puternice din Uniunea Europeană, mult mai accentuată decât previziunile Eurostat-ului de exemplu care prevedea o scădere a populației la 19.8 milioane până în 2035 (peste 24 de ani) sau previziunile oferite de INS conform cărora în noiembrie 2011 ar trebui să fie peste 21 de milioane de români.

Aş combina asta cu nişte date interesante venite în toamna asta dintr-un studiu care pare foarte serios făcut de trei profesori de la trei şcoli prestigioase despre cîte victime a făcut în Europa de Est politica privatizărilor agresive din anii 90 pînă acum: aproximativ 1 milion de morţi. Studiul l-am găsit citat pe excelentul blog al lui Cornel Ban:

As many as one million working-age men died due to the economic shock of mass privatisation policies followed by post-communist countries in the 1990s, according to a new study published in The Lancet.The Oxford-led study measured the relationship between death rates and the pace and scale of privatisation in 25 countries in the former Soviet Union and Eastern Europe, dating back to the early 1990s. They found that mass privatisation came at a human cost: with an average surge in the