Vârăitul sau strigatul din deal şi îngropatul anului sunt doar câteva obiceiuri specifice Anului Nou în judeţul Sălaj. Multe din aceste obiceiuri nu se mai păstrează, dar unii dintre sălăjeni îşi aduc aminte cu plăcere de vremurile în care de pe dealuri erau strigate fetele gata de măritat.

Apropierea Anului Nou nu înseamnă pentru sălăjeni doar aşteptarea unui an nou cu multe bucurii şi împliniri, ci şi respectarea unor obiceiuri extrem de interesante. Potrivit rapsodului popular Ileana Graţiana Pop, în seara de Anul Nou, tinerii din satele de pe Valea Agrijului şi din alte zone din judeţul Sălaj urcă pe dealuri şi „vârăiesc”, adică strigă numele fetelor din sat, tinere care sunt apropiate de vârsta căsătoriei. „Feciorii se duc pă deal şi strigă fetele. Le mai şi dau porecle.....vâra, vâra măi, mo mânat mânat, grasolea de Ioan după umflata de Florica.....are o bucă cât o dică. Uneori mai sunt şi tinere care se supără, dar totul este până la urmă o distracţie frumoasă şi toţi trebuie să se distreze în noaptea de Anul Nou. În această noapte nu are voie nimeni să se supere. În dimineaţa de Anul Nou încep să vină cu sorcova. Tot de Anul Nou vin neamuri din alte sate pe ospăţ. Înainte se duc la biserică, iar apoi la ospăţ. Cu cât îs mai mulţi, cu atât este gazda mai mândră, pentru că înseamnă că este avută şi are mulţi ospeţoi”. Ileana Graţiana Pop mai povesteşte că în trecut, după ce musafirii erau ospătaţi, se trecea la balul satului, unde se adunau tinerii în principal pentru a se distra. „Era bal şi toată lumea se distra. Pe o şură, undeva în sat, se făcea ca şi un fel de mascotă îmbracată în haine zdrenţuite şi îi puneau un nas lung şi alte lucruri pentru a fi o sperietoare. Era o sperietoare care să alunge relele. Sperietoarea era lăsată pe acoperiş, unde stătea şi era privită de toată lumea”.

Tăiatul colacului

Un alt obicei, păstrat de