Barajul de la Porţile de Fier I este unul dintre cele mai importante din ţară. Situat în clisura Dunării, în zona cunoscută şi sub denumirea de Cazane, este cel mai mare stăvilar de greutate şi pământ, etanşat cu argilă.

Insula Ada Kaleh, scufundată

Barajul a fost proiectat de sârbi şi realizat în colaborare cu România. Lucrările au început pe 7 septembrie 1964 şi a fost inaugurat pe 16 mai 1972.

În urma formării lacului de acumulare au fost strămutate şapte localităţi pe malul sârbesc şi 10 localităţi pe malul românesc, printre care Orşova Veche, Ogradena, Vârciorova, Tisoviţa, Plavişeviţa. Construcţia stăvilarului a dus la inundarea a 10.131 de hectare de terenuri, a 160 de kilometri de şosele, 24 de kilometri de linii ferate, întreprinderi industriale, reţele de telecomunicaţii, monumente istorice, dar şi a insulei Ada Kaleh. Insula era o enclavă turcească, avea o moschee şi era cunoscută ca un port liber. Istoriile spun că era şi un loc preferat al contrabandiştilor, însă, realitatea era că insula a fost un important punct strategic al ţării. Era fortificată, un fort fiind construit de austrieci în 1669 pentru a o apăra de turci, fort care a rămas un măr al discordiei între cele două imperii. În 1923, când Imperiul Otoman s-a dezintegrat, locuitorii au ales unirea cu România. Majoritatea locuitorilor din Ada Kaleh, după evacuarea insulei au emigrat în Turcia. O parte mai mică a plecat în Dobrogea.

Insula se afla la aproximativ trei kilometri de vechea Orşovă.

Lacul de acumulare format este unul dintre cele mai mari din Europa având o lungime de 140 de kilometri, de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa, şi acumulând un volum de apă de peste 2.200 milioane metri cubi pe o suprafaţă de 10.441 hectare. Suprafaţa bazinului hidrografic este de 577.250 de kilometri pătraţi.

Barajul, o construcţie simetrică