Duhovnicul Mânăstirii Prislop
Cu fiecare an care trece, faima părintelui Arsenie Boca sporeşte. De ce ne îndepărtăm mai tare de 1989, data trecerii sale la cele veşnice, evlavia pentru "Sfântul Ardealului” e mai puternică. Pentru că tot mai mulţi creştini care îi cer ajutorul, îndreptându-se către mormântul său de la Prislop, mărturisesc minunile pe care le face cu ei. Şi tot mai mulţi merg, an de an, la parastasul său, de pe 28 noiembrie, ziua în care s-a născut în cer.
De multă vreme, "Formula As” caută izvoarele acestei legende: cum a fost, de fapt, părintele Arsenie Boca? Cum a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut şi, mai ales, în aceea a ucenicilor săi? Deşi numărul lor s-a împuţinat, recent, am avut bucuria de a vorbi cu unul dintre cei mai discreţi dintre ei, părintele arhimandrit Vasile Prescure (n. 1927), duhovnic al Mânăstirii Prislop şi profesor al Seminarului de maici de acolo. Absolvent al Facultăţii de Teologie de la Sibiu, cu un masterat în Teologie la Bucureşti, a fost profesor de Dogmatică şi Morală la Seminarul Teologic Ortodox din Craiova, unde i-a avut elevi pe unii dintre cei care fac parte astăzi din ierarhia bisericească: mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, mitropolitul Irineu al Olteniei, episcopii Nicodim al Severinului şi Gurie al Hunedoarei. A fost egumen al mânăstirilor Sadova şi Coşuna - Bucovăţul Vechi, şi exarh al Arhiepiscopiei Craiovei. În urmă cu vreo doi ani, simţind că se apropie, după cum spune, întâlnirea cu părintele Arsenie Boca, s-a dat mai aproape de mormântul său, pentru a încheia un cerc perfect: lângă "Sfântul Ardealului” a început, lângă el va termina...
Minunea de pe Muntele Athos
- Preacuvioase părinte, cum l-aţi cunoscut pe avva Arsenie Boca?
- Era în februarie 1944 şi aveam o vârstă destul de fragedă, 16 ani. Mă aflam în curtea Academiei T
