*Gary Barlow, solistul tupei Take That, a urcat pe scenă la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice, deşi cu câteva zile înainte, soţia sa adusese pe lume un bebeluş fără suflare. Olimpicii români care au urmărit live recitalul spun că britanicul şi-a camuflat perfect durerea

*Unul dintre momentele anului 2012 în sportul mondial a fost scris pe scena stadionului olimpic din Londra

O mână de olimpici români, rămaşi în Londra până la ultima petală de confetti adunată de pe Stadion de organizatori, au fost martorii unei secvenţe uluitoare, pe care ProSport v-o aduce în atenţie pe final de an.

Tulburătoarele poveşti ţesute în jurul campionilor ediţiei londoneze a Jocurilor Olimpice pălesc în faţa cazului ce a impresionat o lume întreagă. S-a vorbit în şoaptă despre el. Sau deloc. Unora li s-au lăsat colţurile gurii la auzul sfâşietoarei tragedii. Alţii au aplaudat nervos. Pentru curajul, determinarea şi profesionismul de care a dat dovadă tipul cu ADN de campion. Numele lui e Gary Barlow (41 de ani), iar pe un rând al autobiografiei aminteşte că pe la 7 ani, din cutia de rezonanţă a pianinei din living, răsuna deja "You'll never Walk Alone", imnul formaţiei sale de fotbal favorite. Alte legături cu sportul? E fan al echipei de rugby Warrington Wolves. Şi cam atât!

Invitaţia organizatorilor JO 2012 de a face parte de pe afişul ceremoniei de închidere a ediţiei londoneze avea însă să devină conexiunea sa de vârf cu sportul. Cu olimpismul. Cu lumea pe care a admirat-o mereu. Era ca o recunoaştere a valorii trupei Take That, plasată pe acelaşi covor al scenei care pontase paşii celor de Queen, de la Oasis sau tocurile fetelor de Spice Girls. Nu era de ici de colo să te aplaude palmele unor medaliaţi olimpici. Dar momentul avea însă să se transforme într-un chin. Pentru că cea mai mare durere a unui tată e atunci când îşi îngroapă un prunc