„Banda lui Bujor”, „Îngerul şi Dracul”, „tăiatul unei cruci din gheaţă de pe râu”, scenete, colinde, obiceiuri inedite. Pe scurt, tradiţiile care transformă Maramureşul, în preajma sărbătorilor de iarnă, într-un ţinut de poveste Pentru maramureşeni, Crăciunul înseamnă „Naşterea bucuriei”, iar Anul Nou înseamnă un nou ciclu. De viaţă, de speranţă, de credinţă.

Cărări întroienite, case îmbrăcate de sărbătoare, în care troznesc lemne în sobă, gos-podine care pregătesc colaci şi comunităţi întregi care aşteaptă re-naşterea bucuriei în lume.

Pentru satele maramureşene, Crăciunul nu înseamnă numai brad, cumpărături, cadouri, petreceri şi haine noi. În Maramureşul arhaic, tradiţional şi străvechi, Crăciunul înseamnă începutul bucuriei. Începutul unui nou ciclu, în care „umbrele” anului care se încheie sunt îngropate şi, peste toate, învinge lumina, bunătatea şi iubirea.

Scriitorul Nicoară Mihali povesteşte: „În general, Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai frumoase sărbători din lumea creştină. Aşa cum la budişti este iniţierea într-o mănăstire pentru o viaţă trăită numai pentru spiritualitate, Naşterea lui Iisus a însemnat pentru lumea creştină o deschidere extraordinară înspre curăţirea sufletească. De aceea, Naşterea lui Iisus jonglează exact pe sentimentele cele mai umane, pe bunătatea omului. În preajma acestor sărbători se îndeamnă cel mai mult oamenii unii pe alţii să se ajute. Deci, Naşterea lui Iisus ar însemna, înainte de toate, o trimitere înspre umanism, o reîntoarcere a omului către substanţa lui bună, către partea binelui din fiinţa umană. Mai mult, în Maramureş pregătirea pentru Crăciun este sfântă, prin post, rugăciune, spovedanie, fapte bune etc.

Iernile alea de neuitat de altădată i-au apropiat foarte mult pe oamenii care nu aveau încă curentul electric. Chiar dacă se întâlneau în anumite şezători