Într-o lume mult prea agitată şi frământată, sărbătorile par a fi ramăs printre puţinele repere ale vieţii noastre tradiţionale. De sărbători, reînnoim legăturile cu cei dragi, ne dăm seama cât de bine ne este cu familia şi cu prietenii şi cât de puţin ne trebuie ca să fim fericiţi. Între acestea, sărbătorile de iarnă, foarte importante pentru creştini şi – pare-se – cele mai spectaculoase în tradiţia românilor, prefigurează un timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Deşi iarna este un anotimp rece, uneori chiar primejdios, sărbătorile acestui anotimp ne umplu sufletul de fericire. Vechi datini româneşti şi frumoase colinde ne ajută în fiecare an să simţim şi să trăim atmosfera plină de căldură şi veselie a sărbătorilor. Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, plină de mister şi măreţie, ca o taină sfantă care ne învăluie sufletul, este sărbătoarea care ne face mai buni, mai generoşi, mai înţelepţi. În perioada Crăciunului, primi Publicitate m şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Prin obiceiul de a dărui, de a face cadouri celor dragi, celor aflaţi în nevoi se evidenţiază în noi dragostea, bunătatea, generozitatea, într-un cuvant: Omenia. Poate şi de aceea asteptăm sfintele sărbători cu nerăbdare şi bucurie, cu încredere şi cu speranţa visurilor ce se vor împlini. Totodată, în această perioadă, majoritatea oamenilor fac bilanţul activităţilor, dar şi planuri de viitor. Fiecare sfârşit de an ne dăruieşte viziunea a tot ce am adunat şi am realizat şi fiecare început de an ne dă ocazia să ţintim mai sus şi să pornim în căutarea a ceva mai bun. În acest context, este bine să ne revedem obiectivele şi câte s-au împlinit. Pentru speranţa unui an mai bun, pentru a da şansa realizării dorinţelor noastre viitoare, pentru a ne putea stabili priorităţile, dar şi pentru a trage învăţăminte – sau mai ales pentru a trage învăţăminte, pentru