- medicamente de casă din cetină, ace şi conuri de brad -

* Privindu-l, ne regăsim zâmbetul şi ne împodobim sufletul cu cele mai frumoase amintiri ale copilăriei. Dincolo de cadourile aşezate sub crengile încărcate de beteală, bradul este el însuşi un dar sacru, purtător de energie şi sănătate. Cetinile sale veşnic verzi rămân o taină încă nedezlegată, dar se ştie cu siguranţă că ele nu alină numai sufletul, ci şi suferinţele trupului. Acele de pe crenguţele celui mai iubit dintre copaci au puterea de a vindeca o sumedenie de boli, de la banalele răceli, la afecţiuni gastrice şi renale sau deficienţe ale sistemului imunitar *

Virtuţi tămăduitoare

Bradul a prins rădăcini pe meleagurile noastre în urmă cu mii de ani, iar numele i-a fost dat de strămoşii daci, care s-au înclinat în faţa copacului miraculos, veş­nic verde. Recunoscut drept arbore sacru, a traversat secolele ca sim­bol al vieţii şi reîn­noi­rii, fiind pre­zent în cele mai vechi legende, tra­di­ţii şi datini populare româ­neşti. Tot atât de veche este şi recunoaş­terea bra­du­lui ca remediu natural, ce poate vin­deca o sume­denie de boli, îndeo­sebi suferinţele aduse de gerurile iernii.

Vindecătorii din popor ştiau că mi­reasma cetinii are puterea de a li­nişti sufletul, dăruind un somn odih­nitor şi revigorant oamenilor fră­mân­taţi de necazuri şi griji. Ei îi sfătuiau pe cei chi­nuiţi de insomnie, ori care se trezeau plini de spaimă în timpul nopţii, să îşi pună sub pernă săculeţe din pânză pline cu ace de brad. Pe vreme de iarnă, durerile de oase erau alungate prin băi calde cu cetini, iar răcelile şi gripa se tratau prin inha­larea aburilor fierturilor fă­cute din ace şi conuri. La sosirea primăverii, locuitorii satelor de mun­­te, nevoiţi să urce pieptiş povârnişurile stâncoase ale Carpaţilor, aveau obiceiul să mestece muguri proas­peţi de brad, pentru a-şi potol