Vasile Muraru (56 ani) este, pentru mulţi români, nu doar colegul de scenă al lui Nae Lăzărescu, alături de care joacă de mai bine de 30 de ani, ci şi "actorul ăla" cu nasul mare. De altfel, într-un interviu acordat ziarului Libertatea, actorul mărturiseşte că, din cazua dimensiunilor nasului său, a avut ceva probleme în tinereţe, motiv pentru care s-a gândit să-l opereze. Vasile Muraru (56 ani) este, pentru mulţi români, nu doar colegul de scenă al lui Nae Lăzărescu, alături de care joacă de mai bine de 30 de ani, ci şi "actorul ăla" cu nasul mare. De altfel, într-un interviu acordat ziarului Libertatea, actorul mărturiseşte că, din cazua dimensiunilor nasului său, a avut ceva probleme în tinereţe, motiv pentru care s-a gândit să-l opereze.
Ce fel de copil aţi fost? Ce pedepse aţi primit pentru boacănele făcute?
- Am avut o copilărie foarte frumoasă, în satul Doina, comun Girov, lângă Piatra Neamţ. O copilărie plină de fel de fel de aventuri, ghiduşii. De exemplu, una dintre pedepse aplicate de mama mea a fost să mă scoată în pielea goală din curtea casei. Eam mic, cred că prin clasele primare.
- Ce aţi făcut de v-a pedepsit aşa?
- Mă lăsase să am grijă de boboci. La început, ei erau la umbră, apoi, după ce s-a mutat soarele, ei au rămas pe loc şi i-a bătut soarele. Eu eram ca toţi copiii, la scăldat. Soarele i-a "topit", apoi a venit ploaia şi i-a terminat şi ea. Când au venit ai mei acasă, eu eram cu câţiva boboci în sân, doar cu aceia care supravieţuiseră. Muriseră aproape toţi. Atunci, mama m-a dezbrăcat în pielea goală şi m-a scos pe poarta casei. Aveam până în 10 ani. A închis apoi poarta şi m-a lăsat acolo, să mă fac de râs.
- Era lume pe uliţă să vă vadă?
- Fireşte. Erau oameni mari, copii. Nu ştiu câţi au văzut, câţi au râs de mine, că am fugit repede 50 de metri mai la vale, unde se termina gardul nostru, am sărit în curte şi
