[sapou]1. Apocalipsa anului 2012 a trecut, anul 2013 îşi face intrarea în scenă. Cu ce stare de spirit îl aşteptaţi?
2. Aveţi strategii de rezervă?[/sapou]IRINA PĂCURARIU
"Sunt zodie de foc şi acţionez sub impulsul momentului”
1. Este greu să mă decid dacă sentimentul dominant este de recunoştinţă sau, mai degrabă, de uşurare. 2012 a fost un an de canonadă dar, în acelaşi timp, unul binecuvântat de Dumnezeu, care mi-a dat un semn că ştie câte ceva despre mine. La începutul lui august, mai exact pe 11 - dată pe care probabil nu o voi uita niciodată -, am trecut prin unul dintre cele mai cumplite momente de cumpănă pe care ţi le poate pune în faţă viaţa. O seară în care mă întorceam, cu mama şi fiica mea cea mare, dintr-o plimbare prin Transilvania, ar fi putut fi ultima. Un cumplit accident de maşină ne-a trimis într-un purgatoriu din care am scăpat aprope miraculos. Mama a avut de pătimit luni în şir, şi nici acum nu putem spune că este refăcută total, dar se mai luptă încă doar cu recuperarea mâinii drepte, după o fractură operată. Pe de altă parte, ne-am bucurat de atât de multă îngrijire şi atât de tare ne-au ajutat nişte medici fabuloşi de la Iaşi - iată cum se destramă mitul cinismului din sistemul medical de la noi, măcar în insule de bunăvoinţă - încât pot spune cu mâna pe inimă că am primit prin asta un mare dar. După un asemenea moment, este greu să te uiţi în urmă şi să ţi se pară altceva important. În rest, profesional, am bifat tot ce aveam pe agendă, de la "România deşteaptă”, la documentarul traversării Groenlandei - pe care i l-am promis lui Ticu (n. red. - celebrul alpinist şi geolog Ticu Lăcătuşu, soţul Irinei), mai ales că lucrăm de un an la el, şi am dus la bun sfârşit câteva campanii care m-au apropiat de oameni foarte speciali. Mă gândesc la "Căutătorii de poveşti”, care s-a finalizat şi cu o carte şi, mai
