Şi a venit din nou clipa recurentă a îndoielilor naţionale, pusă în scenă în fiecare an ca un soi de parastas mediatic tot mai anemic: a fost sau n-a fost? A fost pe dracu’!... – oftează o majoritate dezabuzată care vrea să uite. Minoritatea care nu poate să uite oftează şi ea, dar în tăcere. Grupul de urători ai Revoluţiei îşi face şi el numărul, tot mai puţin convingător.
DE ACELASI AUTOR Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Carne de nimic A fost sau n-a fost ce anume? Revoluţie, bineînţeles, ceea ce am crezut cu toţii cînd istoria n-a mai avut răbdare şi ne-am pomenit cu toţii – dacă nu în stradă – cel puţin în faţa televizoarelor. Acum, privind retrospectiv şi din perspectiva dezvăluirilor ulterioare, marea majoritate nu mai crede în acest „basm“. Dar uită că orice revoluţie izbutită are şi o parte de „lovitură de stat“, de „culise“, de „conspiraţie“ şi că toate revoluţiile şi-au devorat eroii. Cele mari i-au trimis chiar direct la ghilotină sau în puşcării. A noastră nu este deci o excepţie, singura „impură“ şi, parţial, „confiscată“. Pe de altă parte, „revoluţie“ nu este un termen „natural“, cu un semnificat „obiectiv“ de genul „acesta este un pahar“. Nu este nici măcar un termen ştiinţific univoc sau negociabil prin simplă „competenţă“. Revoluţia este un brand, rezultat al unui marketing istoric negociat de elitele noii ordini cu masele sociale. Tristeţea vine din faptul că noi am ratat din prima clipă – şi am continuat să ratăm pînă în prezent – această negociere...
Dar să ne amintim! Pe lîngă interpretările, mai mult sau mai puţin competente, care s-au oferit să ne prezinte „adevărul despre revoluţie“, faptele „la firul ierbii“ din relatări live, precum volumul de interviuri Vom muri şi vom fi liberi al Irinei Nicolau sau filmul După revoluţie al lui Laurenţiu Calciu sau amintirile de istorie orală culese de Rostaş Z
