Naşterea cât mai puţin traumatizantă, într-un mediu relaxant şi familiar, chiar şi în apă, contactul imediat între mamă şi nou-născut, alăptarea naturală precoce – sunt concepte promovate de dr. Michel Odent încă de acum jumătate de secol şi răspândite pe tot globul. Despre acestea – în documentarul semnat de dr. Maria Dragotă.

Majoritatea femeilor nasc la spital, rata operaţiilor cezariene la cerere este în creştere alarmantă, în foarte multe ţări. Naşterea a devenit din ce în ce mai tehnicizată, mai „industrializată“. Corpul femeii este considerat o maşină, spitalul – o fabrică, iar copilul – un produs, care trebuie „livrat“ cât mai repede, căci doar suntem în secolul vitezei. Intervenţiile sunt agresive: membranele rupte artificial, travaliul indus cu perfuzii ocitocice, mama şi fătul monitorizaţi permanent. După ce se naşte copilul, cordonul ombilical e tăiat imediat, fără a se aştepta delivrarea placentei, nou-născutul este preluat, spălat, înfăşat, apoi lăsat singur într-un pătuţ. Dacă s-a născut prin cezariană, aproape sigur va „beneficia“ de biberon, în locul sânului matern, iar în cazul fericit al unei naşteri normale, se va întâlni cu mama sa după un timp care poate însemna câteva ore. Desigur, sunt şi excepţii. Ce-i de făcut? Avem exemplul practicii medicului francez Michel Odent, care de o jumătate de secol promovează principiile sănătoase ale naşterii, preluate şi aplicate în maternităţi din întreaga lume. Cu acestea a avut rezultate spectaculoase la Pithiviers.

Mediul naşterii

În societăţile primitive, femeile obişnuiau să se izoleze pentru a naşte. Singurele persoane care puteau să asiste erau mama, o mătuşă sau altă mamă cu experienţă. Apoi, naşterea a fost tot mai socializată şi mai controlată cultural. Mediul naşterii a rămas în cea mai mare parte feminin, până după mijlocul secolului XX, când mai mulţi factori au du