Românii au avut nevoie de mai bine de 20 de ani pentru a-i da dreptate lui Silviu Brucan. În privința celebrei profeții legate de timpul de care vor avea nevoie pentru a începe să înțeleagă ce înseamnă democrația. Subliniez: pentru a începe să înțeleagă. Nu pentru a înțelege deplin și, cu atât mai puțin, pentru a și acționa în consecință. Anul 2012 a arătat că, într-adevăr, românii încep să înțeleagă cum stă treaba cu democrația. Să priceapă că politica, economia și democrația sunt lucruri diferite, care nu sunt livrate ”la pachet” și ”en-gros”, că, în ciuda distincției, sunt domenii interconectate și, mai ales, că democrația le oferă instrumente pentru a controla politicul și economicul.

Revoltele de la începutul anului ar fi trebuit să-i facă și pe politicieni să-și dea seama că România a ieșit din faza în care putea fi condusă cu propagandă. PDL și Băsescu n-au înțeles o iotă din protestele de stradă. Și au continuat să-i trateze pe români ca o imensă masă de ”ciumpalaci” și ”mahalale inepte”. Cu cosecințele de rigoare, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare. Nici PSD și PNL, cu Victor Ponta și Crin Antonescu în frunte, nu sunt departe de această perspectivă. Ambii se iluzionează dacă își închipuie că ciumpalacii și mahalale inepte le vor accepta măsurile și politicile pe care nu le-au acceptat venind de la PDL și Traian Băsescu.

În 2013, noul Guvern Ponta intră cu doi imenși bolovani legați de gât: Wesley Clark (WC) și Fondul Monetar Internațional (FMI). Adică lobby-ul marilor corporații internaționale, respectiv instrumentul financiar al cărui scop este să garanteze interesele creditorilor României (indiferent de costurile sociale implicite). Cu astfel de ”susținători”, nu e nicio mirare, cel puțin nu pentru ciumpalaci și mahalalele inepte, că marile probleme ale fostelor guvernări au rămas aceleași și la Ponta 2: privatizările fără