Vorbeam despre durerea, marea durere ca Popularii Europeni nu au avut taria, sau prezenta de spirit spre a impiedica mistificarea conceptului de democratie-crestina in Romania. Nu fiindca au inghitit hapul cu multe declaratii formale, fara sa le pese de demagogie; ci pentru ca nu a fost nimeni atent la asemenea pericole care poate ca marcheaza elemente de integrare formala si in alte tari din categoria noastra si, prin asta, conduc doctrina crestin democrata in derizoriu, asa cum se intampla la noi.

Constatand aceasta in realitatea noastra politica, poate ca avem dreptul sa ne intrebam daca nu cumva, si in alte tari asemanatoare noua nu s-a intamplat acelasi lucru, Popularii Europeni multumindu-se sa bifeze faptul ca exista vreo formatie care a preluat numele lor, sau s-a inscris formal in familia lor, dar ne interesandu-i faptul daca acestia sunt capabili sa se adreseze unui electorat care se va regasi in programele politice rezultate din doctrina democrat-crestina?... Pe fondul coruperii ideatice exercitate de bolsevici vreme de o jumatate de veac, e mai greu sa implantezi idei salvatoare ca in tarile care beneficiau de Planul Marshall. Convingerea ca liderii de azi nu au impiedicat mistificarea conceptului de democratie-crestina in Romania, nu au avut inteligenta de a dezvolta cu noi aceasta politica de centru si, chiar daca n-au fost ei traseistii politici, s-au complacut ca punct de atractie pentru traseisti, ne face sa-i vedem ca pe niste oameni multumiti cu plata cotizatiei la casieria lor, respectarea indatoririlor financiare fata de organismele tarilor lor, eventuale cumparaturi din ceea ce scot aceste tari la second-hand si alte amanunte de supunere la administratia europeana, dar nu straduind pentru aprofundarea programelor politice. Iar, daca acest lucru s-a petrecut si in alte state care au avut traseul nostru european, atunci, ceva ce nu s-a