Ateneul găzduieşte în fiecare an concertele Orchestrei Medicilor „Dr. Ermil Nichifor“. Impresiile de la cea mai recentă reprezentaţie ne sunt împărtăşite de Anca Florea în cadrul rubricii Revelaţiile Euterpei.

Deşi vremea era total neprielnică unei „plimbări“, sute de persoane au înfruntat (la propriu) viscolul şi ninsoarea abundentă pentru a ajunge la Ateneu, unde Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor“ a invitat la o seară specială, sub genericul „Magic Mozart“. Programul a propus pagini de mare atractivitate din creaţia maestrului de la Salzburg, accesibile unui public larg şi divers. Ca de obicei cu Iosif Ion Prunner la pupitru, ansamblul a abordat, în deschidere, uvertura operei Nunta lui Figaro, iar, în final, Simfonia nr. 40, rezolvate, în general, cu acurateţe, chiar dacă medicii-instrumentişti şi colaboratorii lor au „intrat“ destul de greu în mersul firesc al partiturilor, depăşind însă eroic primele momente de dificultate sau cele de incertitudine care şi-au făcut simţită prezenţa de-a lungul desfăşurărilor ample şi complexe, rezultatul fiind până la urmă convingător. Greu de înţeles şi de explicat au fost problemele apărute (nu contează din cauza cui…) încă de la primul atac al ariei de concert, continuând şi în relaţia cu solista – mezzosoprana Oana Andra –, care a avut însă un suport „de echilibru“ extrem de eficient în colaborarea cu pianistul Alexandru Petrovici, astfel încât, trecând peste desincronizările şi secvenţele destul de confuze în relaţia cu orchestra, a reuşit să susţină cu bine o pagină extrem de dificilă şi spectaculoasă nu doar sub aspect tehnic. Mai coerentă a fost col Publicitate aborarea în aria lui Cherubino din (aceeaşi) Nunta lui Figaro, desigur, mult mai comodă ca acompaniament. Performanţa vocală s-a regăsit şi în aria Reginei Nopţii din opera Flautul fermecat sau în fragmentul din motetul Exsultate, jubilate,