"Ajutaţi-mă să ies din bezna în care am intrat”
Stimată redacţie "Formula AS”,
Numele meu este Ceoacă Iuliana Ancuţa şi am o mare rugăminte adresată persoanelor care nu duc grija zilei de mâine şi cărora nu le este teamă de serile grele şi întunecoase de iarnă, care le vor pătrunde în case, în vreme ce noi nu vom avea nici măcar o lumânare să aprindem pentru a face lumină.
Sunt căsătorită de 7 ani şi, timp de cinci ani, am locuit într-o casă cu chirie, în condiţii greu de imaginat, până când părinţii mei s-au hotărât să ne lase să stăm în casa lor rămasă în sat (s-au mutat într-o altă localitate, după decesul bunicului meu). O casă cu două camere, cu tavane căzute şi acoperiş putred, pe care am reparat-o aşa cum am putut.
Pentru noi a fost o schimbare în bine, deoarece nu mai stăm cu frica "evacuării”, dar datoriile rămase în urma părinţilor ne îngreunează existenţa, şi aşa foarte grea. Primăria ne obligă să achităm impozitul, în valoare de 1932 lei, din cauza căruia nu ne acceptă nici cererea de ajutor social (singurul nostru venit fiind alocaţia fetiţei, în vârstă de doi ani şi nouă luni). O fetiţă vioaie, care poate să zâmbească, chiar dacă nu are hăinuţe groase şi jucării, ca alţi copii, şi care nu ştie ce înseamnă un televizor sau cel puţin un bec aprins seara în casă. Energia electrică, întreruptă din anul 2007, este o altă problemă a noastră. Valoarea totală a datoriei fiind de 549,14 lei, la care se adaugă montarea contoarului, ridicat în urmă cu aproximativ doi ani, şi taxele de includere în baza de date. În încercarea noastră de a rezolva problema contoarului, am contactat o firmă de instalaţii interioare, care ne-a cerut 200 euro pentru montarea acestuia. Dacă am fi avut un loc de muncă, am fi micşorat datoriile, dar singurii bani vin de pe urma vânzării de fier vechi. Toată ziua umblăm cu copilul d
