După concluzia de netăgăduit, desprinsă din cercetările ultimelor decenii, că boala canceroasă este o complexă afecţiune genetică, au fost elucidate caracteristicile sale definitorii. Prof. dr. Mircea Covic le detaliază în cadrul rubricii Medicina genomică.

Amprentele cancerului După cum precizam în primul articol al acestui „serial“ dedicat oncogenomicii („Viaţa medicală“ nr. 46/2012, pag. 7), numeroasele cercetări din ultimele decenii au stabilit cu certitudine că boala canceroasă este o afecţiune genetică complexă produsă prin acumularea în timp a unor modificări genetice şi epigenetice, moştenite şi/sau dobândite, în gene multiple (oncogene, gene supresoare ale creşterii tumorale, genele microARN). Prin aceste evenimente, o clonă celulară capătă un set de caracteristici specifice, proliferează intens şi formează o tumoră, care creşte necontrolat şi diseminează. Într-un articol de referinţă, publicat în anul 2000 de prestigioasa revistă Cell (1), Douglas Hanahan şi Robert Weinberg au stabilit şase caracteristici distinctive („the hallmarks of cancer“) dobândite de celulele canceroase în timpul dezvoltării multistadiale a tumorilor: 1) semnalizarea proliferativă permanentă; 2) in­sensibilitatea la semnalele antiproliferative; 3) evitarea morţii celulare programate (apoptoza); 4) potenţialul replicativ nelimitat; 5) inducţia angiogenezei; 6) invazia tisulară şi metastazarea. Achiziţia acestor caracteristici definitorii ale tu­mo­rilor maligne este posibilă ca urmare a două „proprietăţi permisive“: insta­bili­tatea genomică a celulelor canceroase şi starea inflamatorie a leziunilor maligne. În anul 2011, aceiaşi autori (2) analizează cele şase caracteristici esenţiale ale cancerului, pe baza descoperirilor ştiinţifice realizate în ultimul deceniu, şi concluzionează că aceste caracteristici „au rezistat la proba timpului“, generând şi anumite so