Amintiri despre Fărâmiţă Lambru, colonei de Securitate şi experienţa a cinci neveste, toate într-o întâlnire cu artiştii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Peste câteva zile, în noaptea de Revelion, cei doi vă vor binedispune pe micul ecran

I-am întâlnit pe celebrii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru la Savoy, cu câteva minute înainte de a intra pe scenă. N-au lăsat să se vadă că timpul îi presează. Prieteni, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, şi-au „furat” vorbele unul altuia, au făcul poante şi au depănat amintiri.

Vasile Muraru (56 de ani), directorul artistic al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” e un moldovean cuminte şi împăciuitor. Nae Lazarescu (71 de ani) are limba ascuţită şi n-a menajat pe nimeni. L-a avut profesor pe George Bacovia şi a fost vecin cu Tudor Arghezi. Aşa a rămas Nae cu iubirea pentru cărţi. „Olimpic la băutură” şi un mare iubăreţ, actorul a schimbat cinci soţii. De vreo 30 de ani însă, spune că s-a făcut cuminte.

EVZ: Aniversaţi 30 de ani. Cum aţi ajuns împreună?

Vasile Muraru: Prima dată şi... a doua oară (intervine prompt Nae Lăzărescu), destinul probabil. Când am venit la teatru, după ce terminasem facultatea, că “Revista” era febleţea mea...

Nae Lăzărescu: Stătea chiar aici. Pe atunci aici era spălătoria.

Vasile M: Era o terasă descoperită...

Nae L: Iar pe scară unul cu nasul mare.

Vasile M: Venisem la directorul teatrului, care mă văzuse la vizionări la Casandra, teatrul studenţilor. Teatrul de Revistă nu avea pepinieră, pentru că Bucureştiul era oraş închis.

Nae L: Pe atunci directorii de teatru veneau la producţiile Institutului de Teatru, acum nu se mai întâmplă.

Vasile M: După ce am luat o detaşare de la teatrul unde fusesem repartizat, am venit şi am pus în scenă un spectacol alături de Nae Lăzărescu. „Revista revistelor” se numea. Atunci Marius Tupan a scris în Ur