“Au băgat sonda, au intrat, au intrat și la un moment dat au ajuns în capul rinichiului și au zis: n-are nimic, e perfect. Întoarce camera, le-a zis doctorul. Și atunci au descoperit... pe unul dintre pereții rinichiului se vedea curgând sange. Sânge, sânge curat. Scoateți-l afară că are o tumoră cât capul unui copil! Ăsta-i cancer, clar! Cancerul meu se întinsese exact ca o ciupercă peste rinichiul și plămânul strâng”. Avea metastază.

Asta era într-o vineri. Luni l-au operat. “Înainte de operație, doctorul mi-a spus: operația nu e grea. E foarte grea. Ai 50 % șanse de scăpare, 50% șanse de plecare”. I-au scos un rinichi și uretra, metastazele i le-au lăsat în corp. N-au avut cum le curăța căci erau întinse ca o pânză de păianjen pe plămânul stâng și pe rinichiul drept. Și când el încă mai spera la viață, a venit iarăși doctorul: “Îți spun clar, șansele tale de viață, dacă mai sunt, sunt de maxim 6 luni”.

“Nu știam ce să fac: să urlu, să mă arunc pe jos, să râd, să mă uit la el și să cred că e un banc prost... A zis: nu ai ce să faci. Nu mai poți să faci nimic. Doar Dumnezeu te mai poate ajuta, doar un miracol”. Au trecut trei ani de atunci și Dan Țiplea din București trăiește și e aproape sănătos. Metastazele lui au dispărut – pe filmele analizelor apar acum ca niște puncte mici. Mai are de așteptat încă șapte ani să fie absolut convins că a scăpat definitiv de cancer, însă și acum Dan Țiplea se consideră ca și vindecat. Medicul lui, uluit - același care-i mai dăduse șase luni de viață - , i-a spus că nu-și explică ce și cum a făcut (el nu crede, oricum, decât în ceea ce taie), dar dacă a luat ceva, să ia în continuare.   

“Domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame!”

Rețeta vindecării i-o dăduse, de fapt, tot doctorul, fără să știe, în ziua aceea cruntă în care-l anunțase că doar un miracol îl mai poate salva. A f