În urmă cu aproape doi ani, cubanezii se dezmeticeau după şocul provocat de decizia Havanei de a lua măsuri ferme pentru a îndrepta economia insulei către capitalism şi-şi deschideau mici afaceri - saloane de coafură, tarabe cu produse alimentare, ateliere de reparaţii auto. Acum, ei sunt hotărâţi să facă bani, învaţă să se promoveze şi visează, exact cum o făceau românii înainte de căderea comunismului, la blugi de firmă şi maşini de lux. În primele luni ale anului 2011, cubanezii începeau să-şi deschidă mici afaceri. Câteva luni mai târziu învăţau cum este cu promovarea şi marketingul: panouri de carton erau legate cu sârme de garduri ruginite, încercau să atragă şi să vândă.

Acum, pe aceleaşi garduri cu vopseaua sărită şi pe ziduri cu tencuiala căzută au început să apară panouri şi reclame luminoase – o investiţie reală, făcută de patronii cubanezi în căutare de profit.

Care este însă adevărata relaţie a micilor antreprenori locali cu „sistemul în care capitaliştii îşi folosesc propriile mijloace de producţie, iar muncitorii îşi vând forţa de lucru” - după definiţia lui Marx?

„Cubanezii învaţă marketing din zbor, au deschis mici restaurante (paladar) şi îşi închiriază încăperi din propriile case turiştilor (casa particular), vând trabucuri, fete, băieţi, rom ilegal, la colţ de stradă, sunt chitiţi „să facă bani“ ca să trăiască mai bine.

Şi, pentru că turiştii sunt principala sursă de venit, jineteros, micii profitori, îi hărţuiesc la orice colţ de stradă”, spune Elena Stancu, jurnalist şi coautor al volumului „Cuba continuă” (Editura ART, 2012), realizat împreună cu fotograful Cosmin Bumbuţ.

„Două principii ghidează actualizarea modelului economic: bazarea sistemului economic pe proprietatea socialistă a întregului popor asupra mijloacelor fundamentale de producţie şi preponderenţa planificării şi nu a pieţei. Actualizarea economică n