Ideea de uniune monetara, astazi cat se poate de actuala, dar si controversata, nu este deloc noua. O tendinta similara a circulat in secolul 19, iar Romania nu facea nota discordanta. Ba chiar dimpotriva.
Vom intra in zona euro? Ne-ar avantaja sau nu? Iata una dintre cele mai acute probleme macroeconomice ale perioadei pe care o traversam.
Deocamdata, finantisti, oameni politici sau simpli cetateni nu au cazut de acord daca vom reusi sa ne integram (si) din punct de vedere monetar in marea familie europeana. Inca nu putem fi siguri ca vom face fata cu brio la aceasta noua ordine supra-statala, care ne-ar aseza alaturi de tarile dezvoltate ale continentului. Nu stim daca si cum vom rezista, cu veniturile noastre mici, la preturi stabilite nemilos de cerere si oferta.
O privire aruncata in urma cu peste 120 de ani ne dezvaluie insa ca Romania a manifestat, inca de la inceputurile sale ca stat independent, deschidere catre integrare, sub acest aspect.
Printr-o conventie incheiata in 1865, lua fiinta Uniunea Monetara Latina (UML), dupa cum gasim pe Wikipedia. Termenul "latina" poate parea usor fortat, avand in vedere ca nu toate cele patru tari fondatoare (Franta, Belgia, Italia si Elvetia) aveau o astfel de origine.
Dar nici "europeana" nu ar fi sunat in acord cu realitatea istorica, pentru ca in anii urmatori, aveau sa imbratiseze cauza si state din afara batranului continent. Astfel, in 1868 isi dau acordul Spania si Grecia, iar in 1889 adera, alaturi de Romania, Bulgaria, Serbia, San Marino si Venezuela.
Uniunea urma sa faciliteze schimburile comerciale intre tarile componente prin introducerea unei monede-standard, care sa echivaleze cu 4,5 grame de argint sau 0,290322 grame de aur. Pana la urma, initiativa a esuat din cauza variatiilor de pret intre aur, argint si monedele locale.
@
