Vom prezenta mai jos câteva nestemate din folclorul tradiţional al comunei Şimand.
„Hori” şi „cântece hoţeşti”
Fără să putem vorbi despre balade, în Şimand s-au cântat în trecut câteva cântece, care prin conţinut, se încadrează acestui gen, chiar dacă melodia prezintă caracteristicile cântecului propriu-zis. Este vorba despre „cântece hoţeşti” care au în centru drept erou pe Răpaşu un cunoscut hoţ de cai din zonă ( vezi „La birtuţu’ galbănu”). Alături de aceste „cântece hoţeşti” în localitate s-au cântat numeroase „hori” (cântecele propriu-zise). Plasarea Şimandului în zona de interferenţă cu Bihorul a făcut ca horele locale să adopte melodica şi ritmul cântecului bihorean.
Repertoriul liric al localităţii a fost odinioară unul foarte bogat. Pe lângă cântecele împrumutate din satele vecine au existat şi creaţii originale, cu circulaţie restrânsă („Trifule, voinicule”). O parte din textele cu vădite trăsături locale se cântau pe melodiile unor jocuri populare cuprinse în suita locală.
Credinţe-superstiţii-tabuuri
În zilele de marţi şi de vineri nu se lucra fiindcă erau consideratezile rele. De asemenea, de la Paşti până la Rusalii, în toate joile nu se torcea şi ţesea, ca să nu cadă piatra pe semănături.
Descântatul
La începutul secolului XX, Somogyi Gyula consemnează obiceiul şimăndanilor de a vindeca anumite boli pe cale magică, prin descântec. El povesteşte despre practica stingerii cărbunilor, despre credinţa oamenilor că, dacă cărbunele s-a dus la fund, bolnavul era deocheat şi faptul că i se dă acestuia să bea din apa, în care au fost stinşi cărbunii.
Mere mnyanţu la chirvaiu
Mere mnyynţu’ la chirvaiu,
Cu cocia cu tri caiu.
Viny-acasă, iai şi vaiu,
Că nu-i cocie nici tri caiu.
Dară caii i-o furat
Gyorgye-a Gyuchii dân Arad
Cu Crosăr dî la Şumand,
Petrica dân Ch
