- Social - nr. 251 / 28 Decembrie, 2012 "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” este titlul unui film al lui Catalin Mitulescu, realizat in 2006, cu doi tineri exceptionali in rolurile principale - Timotei Duma si Dorotheea Petre -, producatori fiind Martin Scorsese si Wim Wenders. La vremea aceea mi-a placut grozav, dar nu despre filmul acesta vreau sa va povestesc, ci despre cum ne-am petrecut Apocalipsa prezisa de mayasi in ziua de 21 decembrie 2012, eu si un grup de prieteni de "elita” intelectuala si de nadejde. Avand in vedere faptul ca despre intalnirea noastra - primul colocviu al "Cuvantului liber” sub genericul "Punti de lumina” - colegul Viorel Contiu a relatat suficient de detaliat in numarul de ieri al cotidianului nostru, voi puncta cateva idei pe care le-am impartasit unor colegi de breasla de la alte publicatii, interesati de proiect. Proiectul mi l-a inspirat, de fapt, scriitorul Drunvalo Melchizedek, cel preocupat de decriptarea vechilor scrieri mayase, care, citandu-i, a spus clar ca nu e vorba decat de sfarsitul unui ciclu planetar nu tocmai fast pentru omenire si de instaurarea unuia nou, sub zodia Luminii si a Iubirii Neconditionate, impuse de domnia Feminitatii. Un alt matriarhat - spun ei - cu fata umana. Aviz amatorilor! O epoca a Luminarii mintii, mai degraba, as spune eu. Desigur, cum nicio nastere pamanteana nu se produce fara dureri, ceva turbulente ar putea fi intuite, probabil cuprinse in marja de eroare sau in lista de pierderi... planificate. Acestea vor fi fost, sau vor fi fiind in viitor, dar in dupa-amiaza de 21 decembrie, in afara de ger si ghetus, ca in orice iarna respectabila, personal nu am simtit niciun disconfort. Dimpotriva! Nici nu s-ar fi putut altfel, aflandu-ma in compania unor prieteni dragi, cultivati, inteligenti, a unui public excelent si a unor colindatori de inalta clasa. Si nu in ultimul rand, secondata permanent,