De fiecare dată intrarea într-un nou an înseamnă speranţe, semn că ne-am obişnuit să tânjim ca nătăfleaţă după para mă­lăiaţă. În situaţia actuală tot ce ne-a rămas este să sperăm sub influenţa distracţie din noaptea de Revelion că va fi mai bine, cu toate că viitorul pute rău. Şi cele ce se vor petrece sunt chiar în faţă. De bine ori rău, în 2012 am avut parte de câteva rânduri de alegeri, motiv ca adevărul să fie ascuns opiniei publice de toate părţile implicate în conflict. În numele circului electoral unii minţeau că o ducem bine iar alţii că au soluţii pentru redresarea situaţiei, dar acum că totul a luat sfârşit nu le-a mai rămas decât să ne prezinte verde-n faţă situaţia pe care o bănuiam. Aşa că odată luna de miere electorală terminată, în mass media au început să apară semne cum că 2013 va fi un an care îşi va merita cifra aducătoare de ghinion din coadă. Cu ori fără acordul nostru portăreii finanţei mondiale ne vor bate la uşă să-şi recupereze din împrumuturile acordate unor nemernici pe care de două decenii votul populist şi iresponsabil i-au pus la putere să cheltuie fără noimă ceea ce ar fi fost de interes public. Bani împrumutaţi sub pretextul dezvoltării infrastructurii ori a protecţiei sociale, care s-au topit precum o bucăţică de unt în ceaunul în care au amestecat toţi dracii care s-au perindat la putere. Iar acum nu-l mai avem pe Mihai Viteazul să-i adune în curtea Târgoviştii şi să-i execute cu tunul, aşa că nu ne ră­mâne decât să strângem cureaua, acceptând cu strângere de inimă alte biruri şi curbe de sacrificiu. Alte taxe care ne vor fi băgate pe gât şi alte concedieri vor avea loc, totul va fi aşa cum ne-am obişnuit până în prezent. Iar spre deosebire de 2012 nu avem o dată de 21 decembrie dătătoare de spe­ranţe celor ce au crezut că Apocalipsa îi va scăpa de tot. Doar termeni seci cu datele de la care taxele şi impozitele vor creşte. Aşa