Şoseaua de centură a Bucureştiului ascunde o comoară arhitecturală, o pagină a istoriei româneşti. Pe toată lungimea de 70 de kilometri a centurii a fost construit, între anii 1885-1899, un inel de fortificaţii, menite să apere Capitala în cazul unor eventuale atacuri inamice. Proiectul, deşi era considerat unul vital înaintea Primului Război Mondial, s-a dovedit a fi sortit eşecului, nefiind folosit niciodată.
La mai bine de 130 de ani de la conceperea lor, majoritatea acestor vestigii istorice zac dosite în spatele depozitelor şi a sediilor de firme înşirate pe marginea şoselei de centură, acoperite de gunoaie şi vegetaţie, prădate de hoţii de fier vechi în timp ce foarte puţini trecători ştiu de existenţa lor.
Şoseaua de centură a Bucureştiului, împreună cu linia ferată de centură, au fost construite concomitent cu sistemul defensiv şi integrate în partea interioară pentru a putea fi folosite şi pe timpul unui eventual atac.
Cele 36 de fortificaţii - 18 forturi şi 18 baterii au fost construite pe vremea domniei lui Carol I, cu o frecvenţă aproximativă de doi kilometri, adică bătaia unui tun de calibru mic din acea vreme, fiind unite între ele printr-un set de tuneluri subterane, menite să faciliteze apărarea sau abandonarea fiecărui punct al centurii.
Dintre acestea, numai 17 forturi şi 14 baterii îşi mai păstrează forma iniţială, restul fiind distruse în urma unor explozii de armament. Dintre cele care încă mai stau în picioare, un singur fort beneficiează de instalaţie de curent electric funcţională, fiind restaurat anul acesta, pentru a fi transformat într-un muzeu.
Necesitatea unui sistem de apărare al Capitalei
Cele trei mari puteri ale acelor vremuri: Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar şi Rusia exercitau presiuni enorme asupra României, şi astfel, Domnitorul Principatelor Unite, Car
