Una apare în România, cealaltă la New York. Una e zilnică, cealaltă e săptămînală. Într-una apar şi ştiri, în cealaltă poţi savura preponderent opiniile. Şi totuşi, între New York Times şi Dilema veche există o asemănare la fel de pregnantă ca şi diferenţele enumerate. Ambele publicaţii au deschis drumul, în Statele Unite şi respectiv în România, pentru un mod nou de finanţare, adaptat vremurilor de azi: abonamentul digital.
Nu am date - şi nici nu am încercat să obţin - despre felul în care îi merge Dilemei vechi după ce a introdus plata pentru accesarea online a articolelor sale. În schimb, pentru New York Times statisticile pe anul 2012 au început să apară. Şi i-au entuziasmat pe publisherii pînă de curînd disperaţi de scăderea constantă a veniturilor din publicitate.
NYT şi “sora ei europeană”, cum e considerată International Herald Tribune, vor face în 2012 aproape 100 de milioane de dolari din exploatarea “paywall-ului” - termenul generic pentru facturarea accesării online a unei publicaţii. Suma e estimată de către un analist american citat de Bloomberg şi în sine nu spune mare lucru, dar în comparaţie cu sumele din publicitate şi mai ales în contextul evoluţiei lor comparate, începe să aibă sens. Mai precis, ea a ajuns la acest nivel într-un ritm mult mai susţinut decît au scăzut veniturile din publicitate. Iar la asemenea tendinţe, în anul 2013, pentru prima oară în istoria NYT veniturile din abonamente le vor depăşi pe cele din vînzarea spaţiilor de reclame. Prognozele sînt cu atît mai importante cu cît contrastează cu ceea ce ştiam pînă acum: în modelul clasic de publishing, raportul de aur al veniturilor din publicitate vs venituri din vînzarea publicaţiei este 80 la 20.
Pare în sfîrşit o primă veste optimistă apărută în lumea depresivă a presei, lovită deopotrivă de lipsa modelelor de business adaptate
