Pornim spre Ferneziu-Firiza-Blidari cu gandul ca poate ne vom strecura abil, reusind sa vedem cascada de pe cursul inferior al vaii Blidarului, vizavi de CH3 Blidari, adica aproape de confluenta cu vaii Sturului si dupa aceea, cu nitel efort, cascada Valtori de pe valea Valinelor, inainte de sosirea burnitei.
Intre aceste doua obiective urmand sa savuram intinderea linistita a lacului de acumulare Firiza, casele desprinse parca din povesti din Firiza si Blidari, apoi valea Firiza si principalii sai afluenti in zonele de confluenta, nu in cele din urma si pastravariile din zona.
Depasim pitorescul golf de la gura vaii Romana si oprim i n dreptul promontoriului ce avanseza spre S, marcat cu o comemorativa, frumos daltuita-n stejar, troita ridicata in memoria unui tanar sculptor disparut inainte de-a face 24 de primaveri.
Lacul, strajuit de goruni si conifere
In dreapta ei e o impresionanta masa haiduceasca din busteni, cu simetrice banci la fel de robuste. Neaua are cel mult 3-5 cm grosime, suficient insa pentru a ascunde parsiva gheata de dedesubt.
Coboram printre troita si masa, urmand poteca-n serpentine spre malul lacului strajuit de goruni si conifere, admirand maruntele valuri clipocinde dar mai ales siluetele frumos gravate ale dealurilor impadurite de la gura vaii Vidra, cu umbrele oglindite-n apele sur-verzui, neprinse inca-n gheturi.
Deasupra lor continua fagetul ce suie spre Ingnis Vest, Culmea Comorilor, Ticlazau … varful Ignis dar de-aceasta data acestea raman disimulate-n invaluitoarele neguri umede. In cateva clipe incepe burnita. Continuata pe nesimtite cu o ploaie mocaneasca demna unui final uracios de noiembrie.
Gospodarii traditionale
Coada lacului Firiza, mult inainte Popasul Caprioara si gura vaii Valinelor, e binisor prinsa-n gheturile albe ce vor disparea abia
