Un nou guvern si-a incarcat tara in spate si trage dupa el mostenirea unor garnituri confruntate cu aceleasi probleme, un set proaspat, dar vechi de cand lumea de masuri urgente, datorita carora pe romani ii va lovi damblaua de-atata fericire, se pregatesc sa muste din viitorul cenusiu.

Se refera la infrastructura, turism si agricultura. De unde se vede treaba ca nici roata n-a fost inventata de pe azi pe maine.

De bine, de rau, primele doua se urnesc, caci autoritatile au prins de veste ca este cel mai rapid (ce-am putut spune!) mod de-a da de lucru oamenilor si a aduce valoare imediat, insa agricultura este un pariu pe care il tot pierdem, de la Petre Roman incoace, caci, vorba cantecului, nu ne-am priceput. Ca sa nu spun ca suntem inceti la minte.

In mod paradoxal, caci avem pamant cacalau, dar se vede treaba ca l-am aparat degeaba atata amar de veacuri (de popoare care astazi dau tonul in materie de hrana), suntem pe unul dintre ultimele locuri din UE la productivitatea la hectar. Adica noi care, dupa cum spunea Calin Popescu Tariceanu, putem deveni a doua Franta, sau tot noi care, dupa cum spunea Emil Boc, putem hrani 80 de milioane de guri.

Deocamdata, deoarece mancam ce produc agricultorii din Polonia, Ungaria, Spania, Turcia sau Bulgaria, hranim familiile acestora. Si vina nu apartine bietului taran roman, care ar munci, dar nu e productiv in conditiile in care toate gainile de aur ale Cooperativelor Agricole de Productie si Agromec-urilor au ajuns in buzunarele unor isteti. Si cum vreo 15 ani am stat si ne-am uitat la pamant, poate se lucreaza singur, acum ne-am trezit ca ne bantuie falimentul.

Timpul nu este pierdut. Dar pentru ca pamantul asta sa produca hrana si locuri de munca este necesar un efort de gandire. Nu trebuie sa porneasca toata natiunea spre ogoare cu coasa, grebla, sapaliga si sacul