Constantin Noica îşi intitula una dintre primele sale lucrări filosofice „Bucuriile simple”. Robiţi pântecelui şi circului – mă refer la campania electorală şi la pomenile aferente, inclusiv pomana de Ignat – am uitat să-i ridicăm parastasul de un sfert de secol filosofului care s-a săvârşit dintre noi tocmai într-o zi de decembrie. Şi cât de „simplă” putea să fie pomenirea lui… Numai că lumea s-a răsucit cu dosul în sus, complicând peste măsură tot ceea ce trebuia să fie simplu şi clar. Bunăoară, aceiaşi românaşi care validaseră referendumul privind reducerea numărului de parlamentari, au votat acum pentru dublarea acestora. Cine să ne mai înţeleagă? De câtăva vreme – mai precis de la încercarea de suspendare a preşedintelui – câteva „organe” media au demarat o campanie înverşunată împotriva implicării Departamentului de Stat al SUA şi a Uniunii Europene în corectarea derapajelor politice de la Bucureşti. Dar cine s-a dat peste cap să devină membru NATO şi UE, cu toate că standardele economice şi de civilizaţie politică nu ne îndreptăţeau la acest lucru? Nu cumva tot noi, românii? Sau, dacă preferam o politică nealiniată – cum îşi permit elveţienii sau norvegienii – atunci trebuia să arătăm întregii lumi faptul că ne ţin brăcinarii izmenelor, că suntem cei mai buni bancheri din lume sau că dispunem de cea mai mare rezervă de petrol din Europa. Altfel, săraci şi obraznici, nu facem altceva decât să rămânem pentru încă vreo trei-patru decenii pe acest blestemat loc penultim al Europei, asta dacă nu mai progresează câţiva paşi vecinii noştri sud-dunăreni, lăsându-ne de ruşinea continentului. Tot cu dosul la lume s-au comportat „părinţii patriei” atunci când s-au întâlnit noaptea, pe furiş, la Cotroceni, de parcă ar fi făcut nu ştiu ce lucru rău şi ruşinos. Căci ruşinos nu este atunci când preşedintele, premierul şi şeful Senatului se întâlnesc şi discută despre bu