Aniversarea a 23 de ani de la victoria Revoluţiei Române (sau cum doreşte fiecare s-o numească) a trecut şi în acest an în umbra evenimentelor politice la zi. Nimeni nu are timp şi chef şi dispoziţie să vorbească sau măcar să asculte noile dezvăluiri privind evenimentul care, orice s-ar spune, cu toate umbrele sale, ne-a înscris pe orbita capitalismului şi democraţiei de tip occidental. Pornind de la respectul pe care ar trebui să-l purtăm celor implicaţi în răsturnarea dictaturii comuniste şi comemorând cu pioşenie jertfele celor peste o mie de tineri care au crezut că-şi dau viaţa pentru libertate („vom muri, dar vom fi liberi”), am găsit necesar să cunoaştem, o dată în plus, opinia unui istoric străin, detaşat de interpretările la „firul ierbii” de la Bucureşti şi beneficiind de o viziune europeană a istoriei moderne. Am avut şansa de a-l descoperi pe profesorul Alberto Basciani, laureat al celebrei Universităţi „La Sapienza” din Roma, cu o teză despre Revoluţia de la 1848 din Ţările Române, doctor în istorie al Universităţii din Madrid, cu o teză despre Dobrogea şi relaţiile bulgaro-române. Doctorul Basciani ne-a oferit, astfel, viziunea sa asupra evoluţiei tranziţiei româneşti, asupra identităţii naţionale în context european, punctând în mod admirabil prezenţa românească în Italia, graţie libertăţii de circulaţie şi de emigrare aduse de apartenenţa la UE.

„În decembrie 1989, poporul român a plătit un preţ mare în termeni de vieţi omeneşti şi, în acest sens, putem vorbi de revoluţie”

S-au împlinit 23 de ani de la victoria Revoluţiei Române. Dv., ca specialist în Revoluţia de la 1848 din Ţările Române, puteţi face o paralelă între cele două revoluţii?

Cred că este dificil să se facă o paralelă între aceste două evenimente, întrucât par complet diferite unul de celălalt. În 1848, a existat o încercare a elitei, a celor conştienţi că Principatel