Preşedintele Traian Băsescu a început anul 2012 sub semnul scăderii de popularitate şi al protestelor împotriva sa, l-a continuat luptându-se să îşi menţină fotoliul de la Cotroceni, apelând la Curtea Constituţională pentru a reprezenta România la Consiliul European şi l-a încheiat cu desemnarea ca prim-ministru, pentru a doua oară, a social-democratului Victor Ponta, după ce declarase public că nu îi va mai încredinţa niciodată acestuia un mandat de premier. Pentru şeful statului, 2012 a fost anul unor bătălii pierdute, al altora câştigate, dar mai ales al supravieţuirii. A pierdut popularitate, confortul de a avea un Executiv în mâna partidului căruia îi aparţine şi pe care l-a condus, puterea de a-şi respecta propriile principii. A ieşit câştigător în lupta cu încercările Uniunii Social Liberale de a-l demite, dar şi din cea cu premierul Victor Ponta privind reprezentarea ţării la Consiliul European. De fiecare dată, în bătăliile câştigate preşedintele a avut drept arbitru Curtea Constituţională, dar a beneficiat şi de susţinerea unor importanţi lideri europeni. *** “Sigur, nu-i spune nimeni domnului Arafat (dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii – n.r.) că nu are dreptul să aibă părerea că trebuie să rămână un sistem al statului sistemul de urgenţă, dar acest lucru îl exprimă, în primul rând, în interiorul ministerului şi, dacă nu găseşte înţelegere şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea!”, a fost declaraţia lui Traian Băsescu din luna ianuarie care i-a adus o scădere masivă de popularitate şi care a determinat lungul şir de proteste împotriva lui şi a guvernului condus la acea dată de democrat-liberalul Emil Boc. După două săptămâni de la respectiva declaraţie, preşedintele a recunoscut că ieşirile sale împotriva l