- Social - nr. 251 / 28 Decembrie, 2012 Precum altadata cand ne aflam in lumea copilariei, am lasat deoparte treburile de zi cu zi ale framantarilor cotidiene de care niciunul dintre noi nu ducem lipsa, luand drumul colindelor, pasind cu sfiala intr-un spatiu sacru, cel al copilariei, in care lacrima sufletului isi gaseste condensata obarsie. Acolo, unde zamislirea povestilor, dorul de acele inceputuri isi au statuarea in sipetul amintirilor, haladuind odata cu privirea din mersul masinii, coame de dealuri si paduri razletite, in care urmele descultilor pasi scuturau iarba de roua diminetilor in care pasarile cerului netezeau lumina, lasandu-si amprenta acelor inceputuri, in sufletul fiecaruia dintre noi, cei care am vazut lumina vietii la tara. Un astfel de loc pentru mine este satul Senereus, in care sarbatoarea Nasterii pruncului Iisus aduce nevoia de sacru, de regasire, intr-o lume de primenire, pe langa dorinta de nostalgie, pulseaza intr-un ritm si ritual atotcuprinzator nestirbite obiceiuri, ancestrale traditii din care ne tragem seva strabaterilor intr-o comuniune si apartenenta ce vine de dincolo de intelesuri. Aceasta stare de sacru se traieste cu intensitate odata cu postul Craciunului, o sarbatoare traita la noi, in Ardeal, cu totul aparte, redand o frantura de aievea poveste, gustata precum o felie de cozonac al carui miros incarcat de miresmele mirodeniilor mi-a ramas intiparit pe retina sufletului. Mai ales Sarbatorile de iarna, traite cu intensitate si in prezent. Si acum, ceata de colindatori isi ia in serios pregatirile in ceea ce priveste mersul cu colindul si Craii, acestia din urma reluand dialogul purtat al Crailor de altadata, in fata imparatului Irod, odata cu Nasterea Iisusului prunc. Se lucreaza intens, atat la regia spectacolului, cat si la confectionarea si ajustarea costumatiei pentru fiecare personaj. In ceea ce priveste ceata de colind